La 25 noiembrie 1825, la câteva zile după aceea, când împăratu | Însemnările unui Creștin
La 25 noiembrie 1825, la câteva zile după aceea, când împăratul Alexandru I a părăsit lumea, un bătrân minunat, Venerabilul Serafim de Sarov, a venit pe lume din închisoarea sa, la porunca Maicii Domnului. El a venit să lumineze lumea cu lumina harului Duhului Sfânt, pe care a acumulat-o în timpul unei isprăvi de rugăciune solitare.
Imediat înainte, în toamna aceluiași an, s-a petrecut următorul caz în legătură cu el. Bătrânul Serafim stătea lângă izvorul său lângă mănăstire. Un tânăr ofițer s-a apropiat de el și, scoțându-și șapca, i-a cerut binecuvântarea. Bătrânul mereu blând și tăcut Serafim s-a umplut deodată de o asemenea furie, pe care nimeni nu o mai văzuse până acum, strigând tare la ofițer și înjurându-l. Nefericitul, parcă lovit de fulger, a început să plece, poticnindu-se de șoc, și a uitat să-și pună șapca... Un martor la acest eveniment a fost un tânăr călugăr, care i-a adus bătrânului Serafim mâncare. „Ai văzut?” l-a întrebat bătrânul. „Am văzut”, a răspuns călugărul. Bătrânul i-a arătat izvorul, de care s-a îngrijit cu grijă: „Uite!” Călugărul s-a aplecat și a văzut că este un izvor de apă binecuvântată, care tămăduia mulți bolnavi și care era mereu curat și limpede. de data aceasta a fost complet neclar. „Așa vor acești domni să estompeze întreaga Rusie”, – a spus Venerabilul Serafim. După puțin timp, Rusia a aflat despre conspirația și încercarea de revoltă a „decembriștilor” (ofițerul a fost unul dintre ei). Parcă în tăcerea Pădurii Sarov a avut loc o întâlnire a două „Rusii” - Rusia Ortodoxă, Rusia Sfântă și Rusia democratică, revoluționară. Simbolismul întâlnirii este clar: cu Sfânta Rusia, Rusia adevărată, adică ortodoxă, nu a existat, nu este și nu poate exista nicio unitate, sau reconciliere, sau conversație cu democrația, revoluția și umanismul, chiar și atunci când vine vorba de interese care depind de „acorduri naționale”. Din chipul Sfintei Rusii s-a pronunțat o anatemă decisivă și veșnică împotriva democrației umaniste occidentale...”
