Spațiul PSI

2021-10-22 07:16:01 Mulțimile, necunoscând decât sentimentele simple și extreme, resping sau acceptă în bloc opiniile, ideile și convingerile care le sunt exagerate, considerându-le fie adevăruri absolute, fie erori nu mai puțin absolute.

Gustave Le Bon Open / Comment

2021-10-21 12:47:58 Draga mamei, ai ajuns la vârsta în care trebuie să-ți faci o părere proprie și mama acuși o să ți-o spună.

Cred că imaginea asta au văzut-o deja aproape toți. Mai mulți spun că asta arată nivelul de educație a populației și atât. Explicația acestor “tălmăcitori” ai statisticii e că populația nu poate înțelege cum funcționează vaccinul și de asta se tem de el.

Dacă ar fi vorba despre educație, cred că am avea un număr mult mai mic de utilizatori de smartphone sau de mixere și microunde etc, pentru că și acestea sunt destul de greu de înțeles ca tehnologie.

Cred că e mult mai simplu: e despre încredere. Dacă știi sigur că statul te vrea viu și sănătos (pentru impozite, desigur, nu din dragoste), nu pui la mare îndoială intențiile și acțiunile acestuia, în special când vine vorba de vaccinare.

Probabil, mulți ar putea spune că e de așteptat așa atitudine, pentru că instituțiile statului și politicienii nu sunt deloc consecvenți, mai ales în situații de criză; pentru că grija acestora față de cetățean se manifestă doar în declarații, nu și în fapte.

Dar cred că mai există un strat adițional care trebuie luat în calcul: încrederea în figura de autoritate la general — în părinte, în șef, în stat — e o raritate în regiunea noastră. Iar asta nu cred că are treabă cu statul sau politicienii, ci, în primul rând, cu relația părinților cu copiii.

În spațiul slavo-mioritic, părinții au des obiceiul să-și desconsidere copiii: acestora li se “interzice” să aibă propriile păreri, dorințe și aspirații (destul de des, într-o formă manipulatorie, mascată ca “intenție bună” și “protecție”). Copiiilor li se insuflă, pe de o parte, că lumea din jur este una ostilă și compusă doar din pericole, iar pe de altă parte, că ei îs proști, că nu înțeleg nimic (ca în bancul de mai sus), iar orice încercare de a-și manifesta propriul caracter e văzută drept rebeliune, lipsă de respect față de părinți și e pedepsită cât mai dur.

Și dacă, din copilărie, părinții ne arată prin propriul exemplu că o figură de autoritate îți este dușman (și asta într-o lume deja dușmănoasă), de unde ne-am putea învăța, ca societate, să avem încredere în autorități? Open / Comment

2021-10-21 12:47:55 Open / Comment

2021-10-14 12:42:11 Pe lângă faptul că celelalte tipuri de terapii se trag tot din psihanaliză, adepții lor mai și lupta împotriva psihanalizei și derivatelor directe din ea. Mai ales că restul terapiilor nici măcar nu dau rezultat de lungă durată în aceeași măsură.

Pe scurt, lucrurile stau așa: terapia psihodinamică dă rezultate mai bune decât celelalte tipuri in cazuri de depresie, dereglări somatice și probleme interpersonale. De ce totuși mai multă lume o evită? Am mai multe ipoteze, așa că revin la subiect mai târziu.

https://t.me/koolturaa/13 Open / Comment

2021-10-14 08:08:01 În mulțimi, imbecilul, ignorantul și invidiosul sunt eliberați de sentimentul nulității și neputinței lor, pe care le înlocuiește ideea unei forțe brutale, pasagere, dar uriașe. Exagerarea, în cazul mulțimilor, are loc adesea, din nefericire, cu privire la sentimentele rele, relicvă atavică a instinctelor omului primitiv, pe care omul izolat și responsabil se vede obligat să și le înfrâneze din teama de pedeapsă.

~ Gustave Le Bon Open / Comment

2021-10-13 12:42:16 M-a rugat cineva, recent, să-i recomand un psihoterapeut de orice orientare “evidence based”. Și-a motivat alegerea spunând că vrea terapie care să aducă “rezultate reale”.

I-am propus un psihanalist, i-am arătat și niște cercetări care arată că terapia psihodinamică dă cam aceleași rezultate, ba chiar se mențin pe mult mai mult timp după încheierea terapiei.

Totuși, omul nu s-a lăsat convins de dovezi (ironic, nu?) și a rămas la opțiunea lui.

Ce am înțeles din interacțiunea asta? În primul rând, dacă operezi cu ceva aparent rațional și pragmatic, nu înseamnă neapărat că ești rațional și pragmatic. În al doilea rând, se pare că discreditarea sistematică a terapiilor psihodinamice și a “părinților” acestora (începând chiar cu însuși Freud) a dat rezultate: s-a format un nou cult - credința că CBT-ul e unicul tip “eficient” de terapie (din nou, ironic). Open / Comment

2021-10-13 07:33:01 Că tot vorbeam ieri despre sex, avem aici o concluzie interesantă: “not only do animals exhibit homosexuality, but the existence of this behavior is quite prevalent and may also confer certain evolutionary advantages”
https://www.yalescientific.org/2012/03/do-animals-exhibit-homosexuality/ Open / Comment

2021-10-11 18:44:30 Omenirea a prosperat, în ultimii vreo 4000 de ani, datorită felului cum este configurată și organizată societatea. Unul din factorii importanți ai acestei organizări e monogamia. Ea permite canalizarea tuturor trăirilor frumoase și aspirațiilor nobile ale individului (spre deosebire de poli-orice, în care totul e haotic, imprevizibil și se schimbă de la o zi la alta), dă o siguranță în viitor (știind că ai un aliat adevărat întotdeauna de partea ta, spre deosebire de haosul din poli-orice) și, probabil cel mai important, permite omului să aibă un atașament sănătos și de lungă durată față de o persoană (că nu degeaba se zice “jumătatea mea” / “my significant other”). Iar stilurile de atașament ale unui om sunt un indicator oarecum direct al nivelului său de maturitate, de dezvoltare intelectuală și, cel mai important, al inteligenței emoționale.

Și dacă mai e nevoie de o confirmarea pentru această idee, chiar însăși cercetarea ne-o confirmă: “higher resistance to distress and polyattraction sup-pression” este specifică mai mult celor cu un nivel mai înalt de inteligență și celor mai în vârstă (care sunt, de obicei, mai inteligenți, datorită experienței de viață)

Ei bine, în ce privește acest “psyche distress” menționat în cercetare, lucrurile îmi par destul de simple: dacă unicul scop al existenței noastre ar fi evitarea oricărui disconfort, atunci de ce ne mai obosim să respectăm norme de conduită, legi, tradiții? Fără acest “disconfort” n-am mai fi ajuns să construim civilizația pe care o avem, să avem o speranță de viață aproape dublă față de predecesorii noștri nu tare îndepărtați și în genere să avem atâta confort și așa de puține pericole mortale pentru viață.

https://www.researchgate.net/publication/351638407_Distress_from_suppressing_polyattraction_instincts_in_Greece Open / Comment

2021-10-11 18:44:29 Acum, că mi-am recuperat accesul la canal (se pare că trebuia să fiu mai atent la securitate), hai să vorbim despre lucruri importante și interesante. Open / Comment

2021-09-03 16:39:00 Tot la tema asta, Le Bon scria un pic mai devreme (prin 1895) așa:

Autoritarismul și intoleranța constituie pentru mulțimi sentimente foarte bine precizate, pe care ele le suportă tot atât de lesne pe cât le practică.
Ele respectă forța și sunt puțin impresionate de bunătate, cu ușurintă considerată drept o formă de slăbiciune. Ele nu și-au arătat niciodată simpatia față de stăpânii generoși, ci față de tiranii care le-au dominat cu mâna de fier. Oricum, acestora li se înalță cele mai impresionante statui. Iar dacă ele calcă în picioare pe despotul răsturnat este pentru că acesta și-a pierdut forța, intrând în categoria celor slabi, disprețuiți și nu temuți. Tipul adulat de mulțimi va avea întotdeauna structura unui Cezar. Strălucirea lui le seduce, autoritatea lui le impune, iar sabia lui le insuflă frică.

https://t.me/koolturaa/14 Open / Comment